Cu gândul la vară şi la ... ( Recviem pentru un vis - Hubert Selby Jr. )

Harry şi Marion ... dormiră pe canapea îmbrăţişaţi. Muzica se auzea în continuare, iar lumina veiozei din colţ se împletea cu razele soarelui care pătrundea prin obloanele trase. În cameră se aşternuse o linişte care ignora cumva gălăgia străzilor din Bronx, înţesate de oameni şi de maşini care huruiau, claxonau şi bubuiau. Deşi pielea era acoperită de broboane de sudoare din cauza aerului cald şi umed, continuau să doarmă nestingheriţi şi nepăsători.

Apartamentul, ca şi toate lucrurile din el, părea separat şi izolat de împrejurimi, reflectând atitudinea celor care dormeau. Din când în când mai trecea câte un camion care făcea să vibreze ferestrele, podelele şi pereţii, dar sunetul era imediat anihilat de aerul nemişcat; doar din când în când apărea câte ceva care mai tulbura aerul şi firele de praf care pluteau în lumina difuză a soarelui începeau să danseze, în timp ce aerul se liniştea, în valuri mângâietoare.

Soarele de vară continua să se înalţe şi să arunce raze de căldură deasupra oraşului, iar umezeala puternică înmuia trupurile şi hainele, iar oamenii îşi făceau vânt şi-şi ştergeau feţele transpirate, încercând să supravieţuiască unei alte zile cumplite, în vreme ce Harry şi Marion dormeau îmbrăţişaţi, ignorând realitatea care-i înconjura.