marți, 6 mai 2008

Letargie sentimentală

Sunt obosită. Cu toate acestea nu am de gând să-mi despart degetele din uniunea creată cu tastele de-a lungul celor câteva ore bune care au trecut. Am să înlocuiesc jurnalul de hârtie în seara asta şi voi scrie aici. Nu de alta ... dar nici până acum, în cei douăzeci de ani, nu am reuşit să închei un tratat de pace cu pixul pentru a nu ne mai face rău unul altuia. Eu îl strâng prea tare, el se impune şi îmi anchilozează degetele. Şi cu tastele se întâmplă la fel, dar ele sunt de genul feminin, deci mai subtile. :)

Am avut o stare destul de ciudată în seara aceasta, am fost cuprinsă de o uşoară senzaţie de melancolie. E chiar benefic să trecem din când în când prin aşa ceva, pentru că funcţionează ca un duş rece ... Din păcate, mulţi sunt cei care se scaldă în apă caldă, înspumată şi înmiresmată. S-a întâmplat, cu siguranţă, ca atunci când întâlnim pe cineva pentru prima dată să încercăm pe cât posibil să facem impresie bună. Ma refer în cazul în care chiar ne pasă de părerea persoanei respective, pentru că, evident, nu putem (şi nici nu cred că vrem) să fim plăcuţi de tot norodul. Dar da, în funcţie de tipul relaţiei pe care vrem să o dezvoltăm şi în funcţie de personalitatea fiecăruia, ne dăm silinţa să facem totul bine, sau cum se zice şi în alte cuvinte, "ca la carte". Care carte nu ştiu, având în vedere că în situaţii de genul ăsta nu sunt reguli scrise. Suntem nişte fiinţe care au nevoie de semeni în jurul lor. Avem nevoie de socializare, deci inevitabil, vrem să fim plăcuţi. Cât egoism ... :)

Se întâmplă să găsim şi compatibilităţi, caz favorabil în mod clar. Cei doi egoişti se umflă în pene: "Ce bine îl/o fac să se simtă! E clar, sunt bun/ă la asta!" Şi se umflă şi se umflă ... până se sparg şi fac "Poc!" :) Şi apoi?! Se dezumflă, nu e logic? Şi intră în starea aceea de letargie sentimentală de care pomeneam în titlu (că doar trebuia să aibă o legătură). Conform măreţului Dex (fără de care nu ne putem descurca), letargia se traduce prin : "Stare patologică caracterizată printr-un somn adânc, de lungă durată, şi prin pierderea cunoştinţei şi a capacităţii de mişcare".
Ştim că suntem buni (stabilisem asta înainte să facem "Poc"), deci suntem siguri că şi cealaltă persoană se simte în continuare bine. Intrăm, astfel, într-un somn adânc (sau mai bine zis "obişnuinţă"), de lungă durată (asta după caz, depinde de cât de umflaţi am fost în pene şi cât mai avem până să ne dezumflăm de tot) şi ne pierdem din capacitatea de mişcare (de a face complimente, de a îmbrâţişa cu căldură, de a acorda suficientă atenţie celor care merită cu adevărat).

Este foarte trist. Şi deşi am "încercat" să mă abţin să nu folosesc următorul clişeu, o să-mi permit să-l menţionez, pentru că tocmai de aceea există şi s-au format clişeele. :) Ne dăm seama de ceea ce avem abia după ce pierdem lucrul respectiv. Ar trebui, totuşi, să mai facem câte un duş rece din când în când. Să încercăm să apreciem persoanele care ne sunt aproape, care ne susţin, care ne iubesc şi să le demonstrăm, în schimb, cât de importante sunt pentru noi.

Aveam de gând să scriu într-un mod mult mai dramatic, dar mi-am dat seama că nu are rost să îmi alimentez starea pe care o aveam. Este un subiect important pentru mine, pentru că pun foarte mare preţ pe sentimente şi pe exprimarea lor în relaţiile pe care le am cu anumite persoane. Urăsc momentele când trebuie să mă cenzurez, pentru că nu mi se răspunde cu aceeaşi intensitate şi mă tem să nu cad în ridicol. Nu mă simt ridicol pentru că iubesc, ci pentru că dau cu piciorul unui principiu pe care mi-am promis să nu-l încalc, şi anume : reciprocitatea. Dar probabil că mă voi răzvrăti într-o zi, ca de altfel în multe altele, şi voi striga precum în îndemnul Paraziţilor, "Jos cenzura!", deşi eu voi folosi sintagma cu altă conotaţie.

Ar fi minunat să trăim într-o lume în care să nu ne mai cenzurăm sentimentele şi-n care frustraţii (de toate soiurile şi mărimile :) să cadă pe capete, până la exterminare totală. Voi încheia prin vorbele lui Kravitz (că tot eram la capitolul "citându-i pe cântăreţi") > It is time for a love revolution!

duminică, 4 mai 2008

Nişte vorbe (să-ţi mai spun)

Albert Einstein


Life is like riding a bicycle. To keep your balance you must keep moving.

Not everything that counts can be counted, and not everything that can be counted counts.

Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow. The important thing is not to stop questioning.

If A is success in life, then A equals x plus y plus z. Work is x; y is play; and z is keeping your mouth shut.

Anyone who has never made a mistake has never tried anything new.

Confucius


If you shoot for the stars and hit the moon, it’s OK. But you’ve got to shoot for something. A lot of people don’t even shoot.

By three methods we may learn wisdom: First, by reflection, which is noblest; Second, by imitation, which is easiest; and third by experience, which is the bitterest.

Our greatest glory is not in never falling but in rising every time we fall.

Anouk - Lost

If roses are meant to be red
And violets to be blue,
Why isn't my heart meant for you?

marți, 29 aprilie 2008

Tango

Its history

Dansul care mi-a plăcut cel mai mult din toată istoria "Dansez pentru tine", până în prezent cel puţin. :) Tangoul lor din ediţia trecută (şi el foarte reuşit) se găseşte aici.

Laura Cosoi şi Bogdan Boantă

Lloyd Price - Personality

O lume cocoşată

Cartoon by Dan Reynolds
Oameni buni, îndreptaţi-vă spatele, atât la propriu cât şi la figurat! :)

Michelle Pfeiffer

Una dintre actriţele pe care le-am admirat încă din copilărie a împlinit astăzi 50 de ani şi a fost desemnată ca fiind una dintre femeile care îmbătrânesc cel mai frumos!


Un fragment dintr-un interviu luat de aici


Q: You are coming up to 50 years. Some thoughts...

A: I don’t feel older. I am aware of physical changes, obviously, but that doesn’t worry me over much. On the other hand, I find it easier to relate to myself now than when I turned 40. I have got over that fateful point. We all get older; there is no escape, and once you accept the fact you feel lighter.

Q: Have you ever considered having some retouching by a plastic surgeon?

A: I cannot deny that at times it has passed my mind, even if I am disgusted by certain horrors that I see on the faces of “serial-lifters”. When I am relaxed, if I feel good and I have had physical exercise, I convince myself that I am still OK and that I can put off that appointment for a facelift for another few years. Overall, I feel courageous enough to face up to aging with discretion and grace.

Tot respectul... :)

Seal - Love's Divine

duminică, 20 aprilie 2008

Vreau aici!

Omul ăsta e prea bun la ceea ce face!
www.lennykravitz.com

Just listen to this fucking good song, or better said...good for fucking :)

I Belong to You

sâmbătă, 19 aprilie 2008

Kate Hudson

La mulţi ani!

Naturaleţe, frumuseţe, simplitate, inteligenţă
I love this woman :)

p.s. Am fost astăzi să văd "Fool's Gold" şi ulterior am aflat că a fost şi ziua ei de naştere. :)