joi, 29 mai 2008

Robyn - Who's That Girl

Un mesaj bun pentru cele care nu acceptă să fiarbă în oala ce musteşte de superficialitate şi ipocrizie.
In one word : savuros. :)

p.s. Şi da, este un cântec abia lansat, cu toate că sună a pop uşor vechi.

vineri, 23 mai 2008

Made for eachother?

Niciun om nu-i perfect, dar există relaţii care, în timp, cu puţin noroc dar cu foarte multă muncă, pot deveni perfecte. Videoclipul următor m-a făcut să îmi reamintesc asta.

joi, 22 mai 2008

Puddle of Mudd - Blurry

Mulţumesc, Vlad, pentru sugestie. I love this song. Versuri: aici

miercuri, 21 mai 2008

O lume nouă ...

Scrisă în primul an de liceu, ca răspuns la întrebarea : "Ce-ar fi dacă a doua zi te-ai trezi în cu totul alt timp, cu o nouă identitate si familie?" O exprimare uşor puerilă, cu siguranţă aş scrie mult mai bine acum, dar important e că am râs mult când am găsit foaia într-un sertar, împreună cu alte câteva.

Dimineaţă, ora 9. Mă trezeşte un ţârâit necunoscut de ceas. Mă scol din pat şi nu ştiu unde sunt. Camera este mare, spaţioasă, plină de lux, cu două uşi. Probabil una pentru baie şi una pentru ieşit afară. Ies în balcon şi rămân înmărmurită; maşini de epocă traversează străzile, iar doamnele şi domnii sunt toţi îmbrăcaţi elegant; îmi dau seama că m-am trezit cu mulţi ani în urmă. Încă o dată maşina timpului a luat-o înspre trecut şi nu m-a dus în viitor, aşa cum o programasem.

Mă duc la baie şi mă uit în oglindă. Ce-mi văd ochii? Sunt blondă, cu părul creţ, ochi căprui şi ... cam slăbuţă. Aspectul fizic nu conta pentru mine foarte mult în acel moment, ci mai degrabă să ştiu cine sunt. Încerc să găsesc o geantă sau un dulap cu acte. Într-adevăr, în geantă îmi găsesc actele personale. Mă numesc Panaitescu Monica şi am 27 de ani. Se pare că maşina timpului m-a dus cu câţiva ani înainte, dar la vârstă!

Mă uit prin cameră din nou şi văd nişte valize din piele neagră. Exact în acel moment sună la uşa apartamentului cineva. Mă duc să mă uit pe vizor. O femeie îmbrăcată în roşu şi alb, cu o măsuţă portabilă este în faţa uşii. Deci sunt la un hotel de lux. Deschid uşa şi această femeie foarte amabilă intră în cameră.
- Bună dimineaţa, domnă Panaitescu! Cum aţi dormit în seara trecută?
- Foarte bine, mulţumesc! îi răspund şi eu la fel de politicos.

După ce îmi iau micul dejun, îmi caut prin bagaje pentru a-mi schimba vestimentaţia de dimineaţă şi pentru a vedea dacă nu cumva mai pot afla câte ceva despre mine. Găsesc un album foto, în care mă regăsesc pe mine şi câţiva oameni necunoscuţi, iar pe spatele pozelor numele şi gradele lor de rudenie, în raport cu mine. Găsesc şi o agendă telefonică cu numele unora din poze, printe care şi ale părinţilor mei. Sun să vorbesc cu ei:
- Alo! o voce caldă la capătul firului îmi răspunde.
- Mamă? întreb eu.
- Ce faci, Monica? Cum mai este în Bucureşti?
- Bine ... <încercam să-mi imaginez ce-aş putea face acolo>
- Când te întorci în Sighişoara?
- Curând! îi răspund eu. Sighişoara! Niciodată nu mai fusesem acolo!
- Cum îţi merg afacerile cu hotelul?

La capătul firului se aude sunetul de întrerupt al tonului, până să apuc să îi răspund. Oricum nu aş fi ştiut ... Mă uit prin cameră pentru a mia oară şi îmi găsesc maşina timpului pentru a mă întoarce înapoi acasă.


Probabil că o voi rescrie la un moment dat doar de dragul "visatului", cu mult mai multe detalii, întâlniri, picanterii. Pentru că, nu-i aşa, nimic nu se compară cu imaginaţia "tânărului" la 20 de ani. Interesant e că îmi închipuisem afaceri în turism. Is this a sign?

luni, 19 mai 2008

Hamburger "nemuritor"

N-ar fi drăguţ să nu mai facem mofturi la spanacul pe care ni-l gătesc mamele noastre cu atâta drag? Eu, una, am declarat râzboi cu ştevia de când mă ştiu, dar aş putea să fac un compromis, măcar de dragul stomacului meu din când în când.

vineri, 16 mai 2008

Vecinul moralist

A devenit aproape o regulă ca fiecare dintre noi, dragi cetăţeni domiciliaţi în cutiuţele betonate din oraşe, să avem drept "accesoriu" câte un vecin. Dar nu orice fel de vecin, ci unul căruia îi face o deosebită plăcere să vorbească. Mult. Şi tare. Şi prost. Şi la orice oră din zi (că noaptea, din fericire, adoarme, de la prea multă vorbăraie din timpul orelor amiezii).

Pe principiul "dacă nu aveţi, cumpăraţi-vă, că e la modă", nu vă îngrijoraţi, vi-l ofer pe al meu cu cea mai mare plăcere! Vine la pachet cu una bucată schizofrenie acută şi cu sacul doldora de povestioare, începând de la politicieni până la Bivolaru.
"Ferească sfântul" nu râd de el ... dar ce vină am eu că îmi doresc puţină linişte?

p.s. Gesticulează mult. Deh, nici eu nu sunt întreagă la minte ... drept pentru care l-am fotografiat azi. Am respectat, însă, dreptul la libertate şi nu i-am arătat faţa. :)

I love Bernard

"The polar bear without hair - don't ask what happened! :)
Primitive, selfish, not only
TROUBLE MAKER but TROUBLE FINDER too!"

www.bernardbear.com

Sărăcuţul... :)
Mai multe aici.

joi, 15 mai 2008

Întoarce-mă-n copilărie!

Versuri : Aurel Ioniţă, adică tata :)
( 19 iunie 1983, Târgovişte )


Cu sufletul plin de elegie
Când viaţa îmi va fi la jumătate
Aş vrea să regăsesc clipele toate
Din minunata mea copilărie.
Aş vrea să aduc de unde nu se ştie
Privirile sclipind de puritate
Pantofii rupţi, cămaşa roasă-n coate
În joaca terminată la chindie.

Întoarce-mă-n copilărie
Dă-mi viaţă, astăzi, alt destin
Să pot pluti ca un delfin
Pe pânza mărilor pustie.

Să fiu un ied, un ied de fum
Privirile mirate să îmi pască
Aroma ierbii, nefirească,
Ţâşnind la margine de drum.
Pur ca lacrima de fată,
Să-mi fie sufletul fragil
Să înfloresc ca în april
Magnolie imaculată.

Întoarce-mă-n copilărie
Viaţa dă-mi din tot ce am
Candoarea clipei când eram,
Sortit zăpezii pe vecie.
Să cad pe crini ca roua rece
Iar dânşii cu mirosul lor
Ca moartea de otrăvitor
Să creadă că-i un vânt ce trece.

sâmbătă, 10 mai 2008

Biondo - Shine

Că tot eram la capitolul ballroom, candelabre, vals şi bărbaţi eleganţi. :)O melodie atât de frumoasă (cu nişte voci divine) şi atât de diferită faţă de ce se ascultă în general, în prezent. Cel mai bine însă este să "ciugulim" câte puţin din toate genurile muzicale şi să luăm ce e mai bun.
p.s. Ok, finalul e puţin exagerat. :) Dar băieţii voiau să demonstreze, cu adevărat, calităţile vocale de care dispun.

Reverie

Evgeny Doga - My Sweet and Tender Beast


Trag jaluzelele, mă aşez pe pat, las ca lumina apusului să-mi coloreze imaginaţia. Cântecul mă face să mă închipui într-o sală de bal (aurită şi cu multe candelabre), îmbrăcată cu o rochie crem, dantelată, având părul ondulat şi învârtindu-mă în ritm de vals împreună cu un bărbat inteligent, arătos şi elegant.

Ador cântecul acesta ... este unul dintre cele care mă ajută să "evadez", măcar preţ de câteva minute.